Actiunea filmului de debut al regizorului Mircea Veroiu, Nunta de piatra, se petrece in zona aurifera a tarii Motilor la inceputul secolului XX. Filmul surprinde prin sobrietate, prin esentializare. Desi contine elemente de suprarealism, Mircea Veroiu ne propune in acest film un realism simbolic, poetic, de dimensiuni mitice si sugestii biblice. Un film sobru, expresiv, demonstrand capacitatea de esentializare si deschidere spre universalitate cu respectarea culorii locale. Femeia, zilnic urcand si coborand muntele abrupt si stancos, facand parca impreuna cu martoaga o unica fiinta a suferintei, strabate un traiect existential tragic, un drum al Calvarului, al Golgotei. Ea pare o tragediana antica, in tacere urmandu-si implacabilul destin, o rugatoare, un Sisif feminin condamnat unui supliciu zilnic, unei cazne continue. Sensul filosofic si religios al acestui film este ca, prin asumarea vinei, prin marturisire, omul ispaseste si se rascumpara, jertfa fiind aici propria-i fiica. Cu o culoare locala exemplara - universul nostru taranesc, traditional -, filmul se deschide cu generozitate universalitatii prin exprimare si prin valoarea lui estetica. Prin puritatea limbajului cinematografic, acest film ne aminteste de Luchino Visconti, de Louis Malle.